Prevenirea și combaterea abandonului

Mă întreb câte animale de companie sunt abandonate zilnic din diferite motive, care mai de care mai absurde:

  • animalul nostru a devenit dintr-o dată o „povară” pentru stilul de viață accelerat, stresant și tumultos ?
  • îngrijirea și întreținerea acestuia, odată considerat cel mai bun prieten al nostru a devenit mult prea costisitoare? Căci într-adevăr un animal sosește în viața noastră cu un bagaj de responsabilități pecuniare (controale cu regularitate medical-veterinare, menținerea stării de sănătate prin vaccinări și deparazitări periodice, intervenții chirurgicale profilactice precum sterilizarea/ castrarea acestora, terapii continue etc).
  • nașterea unui bebeluș în familie constituie o cauză frecventă pentru care uităm de nevoile patrupedului nostru care și el se bazează întru totul pe noi sau considerăm că poate periclita viața noului membru al familiei și pur și simplu recurgem la abandonul acestuia.
  • un „cadou” iresponsabil pe care noi sau copiii noștri îl primim cu bucurie atunci când încape într-o cutie de pantofi, dar care ulterior devine dintr-o dată prea mare sau este distructiv prin lipsa de mișcare sau prin lipsa de atenție față de acesta?
  • ofertele de închiriere ale unor locuințe unde sunt acceptate animalele de companie (pet-friendly) sunt tot mai puține, inclusiv permiterea închirierii locuinței unei persoane cu dizabilități sau anumite afecțiuni medicale care are nevoie de un câine ghid (asistență pentru mobilitate, pentru autism, alertă diabetică etc) nu constituie o obligație legislativă față de proprietar.
  • abandonul animalelor seniori ce necesită timp pentru tratamente continue și o îngrijire aparte pentru tot restul vieții
  • lipsa educației din școli și conștientizarea abandonului unui animal, a cărui prezență în viața unui copil poate insufla virtuți morale precum responsabilitate, asumarea unor acte și consecințe, obligații, compasiune, răbdare, determinare.

Astfel, abandonul animalelor de companie provoacă consecințe de amploare, atât pentru acestea ca și viețuitoare cât și pentru comunitate. Abandonul nu face decât să expună animalele la o soartă îndoielnică, fiind lăsate într-un loc necunoscut se simt confuze, trebuie să se descurce singure, suferă de foame, de sete, se pot îmbolnăvi sau se pot răni. Consecințele nu se opresc aici, fiind afectată și societatea prin prisma bolilor pe care le transmit (antropozoonoze=boli infecțioase transmisibile de la animale la om: rabie, bruceloză, paraziți etc), totodată, constituie adevărate rezervoare pentru diverse boli întrucât animalele sunt parte a ciclului biologic unor paraziți (viermele inimii, toxoplasmoza). De asemenea constituie un risc pentru siguranța rutieră, pot deveni agresivi prin nevoia de hrană și lipsa de siguranță etc.

Ce ne rămâne de făcut?

Prevenția și combaterea abandonului prin:

  • Identificarea prin microcipare cu o serie unică și înregistrarea câinilor cu proprietar în Registrul de evidență a câinilor cu stăpân (RECS) reprezintă o măsură obligatorie care conferă facilitate instituțiilor de aplicare a legilor (ex. Poliția Animalelor) să identifice facil atât câinele cât și stăpânul pentru orice situație de abandon sau agresiune.
  • Sterilizarea (castrarea) animalului personal reprezintă o măsură reglementată prin lege ce implică câinii de rasă comună sau metișii acestora; castrarea animalului de companie reprezintă cea mai bună faptă pe care un proprietar o poate face pentru a preveni suprapopularea, aceasta fiind practic cheia prevenției înainte ca și complicațiile să apară. De asemenea, castrarea implică și alte beneficii comportamentale (scade agresivitatea, animalele devenind mai docile, se reduc luptele ierarhice și teritoriale, crește media de viață cu până la 3-5 ani), beneficii medicale prin diminuarea unor afecțiuni care sunt dependente hormonal etc.
  • Adoptarea unui animal ce se poate face facil în locațiile ASPA (Autoritatea Pentru Supravegherea și Protecția Animalelor) și în cadrul campaniilor desfășurate prin programe ale organizațiilor caritabile. Prin această acțiune animalul poate fi pus la dispoziția noii sale familii microcipat, înregistrat, vaccinat antirabic, deparazitat și castrat iar TU devii un model salvator pentru ceilalți nu numai pentru că-i vei oferi o casă pentru totdeauna ci și pentru că reduci numărul de animale abandonate din adăposturi/stradă.
  • Angajamentul față de animal în decursul nu a 1 sau 2 ani, ci chiar 13-18 ani. Animalele de companie vor constitui responsabilitatea ta pentru propria lor viață. Ești capabil să-i iubești și când ajung la o vârstă înaintată ce implică boli cronice și diete terapeutice?
  • Educarea populației privitoare la ignoranța și conștientizarea abandonului; TU poți fi cel care împărtășește copiilor, membrilor familiei, prietenilor sfaturi prețioase cu privire la dragostea față de animale și combaterea abandonului prin importanța castrării și existența unor opțiuni accesibile pentru această procedură medicală.

Știai că eutanasierea câinilor fără stăpân nu reprezintă o soluție de continuitate întrucât dinamica înmulțirii acestora va duce la o repopulare extrem de rapidă?

 

Portal legislativ

  • Conform Legii 205 din 26/05/2004, art. 7 abandonul constă în lăsarea unui animal aflat în proprietatea şi îngrijirea omului, pe domeniul public, fără hrană, adăpost și tratament medical.
  • Conform Legii 205 din 26/05/2004, art.6. alin.2, lit f, respectiv art.26 alin.1 litera b și alin.2., abandonarea și sau alungarea unui animal a cărui existență depinde de îngrijirea omului constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 3.000 de lei la 12.000 lei
  • Conform OUG 155/ 21/111/2001, art 13, alin.1, respectiv art.14., alin. 2.litera b., se interzice abandonul câinilor revendicați ori adoptați de pe domeniul public, aceasta constituind infracțiune, iar nerespectarea dispozițiilor se sancționează cu închisoare de la 2 la 5 ani.
  • Conform Ordinului nr.1 din 2014 pentru aprobarea Normelor privind identificarea și înregistrarea câinilor cu stăpân emis de președintele A.N.S.V.S.A. (Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor), toți românii care au câini sunt obligați să-și înregistreze animalele în RECS (Registrul de evidență a câinilor cu stăpân și să-i castreze. O dată cu înregistrarea în RECS, câinilor li se aplică un microcip cu o serie unică ce se va regăsi în registru și în carnetul de sănătate a animalului.