CĂPUȘELE LA CÂINI ȘI PISICI
Căpușele sunt niște paraziți mici asemănătoare unui păianjen care sug sânge de la animale și oameni. Au opt picioare, cu un corp în formă de ou, care va deveni mai mare și mai întunecat atunci când este umplut cu sânge. Spre deosebire de purici, ei nu zboară și nu sar. În schimb, se cațără sau se lasă pe blana animalelor atunci când trec pe lângă iarba sau locul în care acestea stau pe care stau.
Căpușele sunt comune în păduri și pășuni și, deși sunt active pe tot parcursul anului, cel mai probabil le veți vedea între primăvară și toamnă. Este mai puțin probabil ca pisicile să prezinte infestație cu căpușe decât câinii, dar se poate întâmpla totuși.
Înțepăturile de căpușe pot transmite boli, așa că este important să le eliminați imediat. Când îndepărtați o căpușă, asigurați-vă că nu strângeți corpul căpușei sau lăsați capul înăuntru. Dacă îi strângeți corpul sau lăsați capul înăuntru, acest lucru poate împinge sângele înapoi în animalul dumneavoastră, ceea ce va crește șansa ca acesta să transmită bacteriile sau protozoarele pe care le poartă.
Babesioza este cauzată de infecția cu Babesia, un parazit protozoar. Se găsește în întreaga lume la câinii domestici și la pisici. În România, cazurile de babesioză la câini pot apărea indiferent de localizare. Boala este considerată o infecție emergentă la câini.
Babesia atacă celulele roșii din sânge. Infecția se răspândește prin mușcături de căpușe și/sau expunerea la sângele de câine infectat. Câinii cu babesioză, chiar și cei fără semne clinice, pot răspândi infecția la alți câini, cel mai frecvent în canise.
Medicii veterinari diagnostichează adesea babesioza întâmplător, după ce proprietarii își aduc câinii pentru a fi examinați din cauza unei boli debut brusc. Deoarece babesioza este o infecție transmisă de căpușe, nu este neobișnuit ca câinii infectați să aibă și alte infecții transmise de căpușe, cum ar fi ehrlichioza, boala Lyme și altele. Aceste infecții pot interacționa între ele, agravând starea animalului.
Cel mai frecvent mod de transmitere a Babesiei la câini este prin mușcătura de căpușă. Căpușa trebuie să muște, să se atașeze și să se hrănească cu o masă de sânge de la câine timp de 1 până la 2 zile.
Mai multe specii de Babesia cauzatoare de boli au fost identificate ca fiind factorul determinant al infecției la câini, inclusiv Babesia canis (subspecia vogeli, canis, rossi) și Babesia gibsoni. Se crede că Babesia gibsoni transmite boala la câini direct prin sânge infectat de la lupte și mușcături de câini sau transfuzii de sânge. Se poate răspândi chiar în fluxul sanguin al unui cățel de la o mamă ce prezintă infecția (transmitere transplacentară).
Perioada de incubație sau timpul de la mușcătura de căpușă până la începerea simptomelor este în medie de aproximativ două săptămâni, dar simptomele pot rămâne ușoare. Unele cazuri pot râmâne nediagnosticate timp de luni sau chiar ani.
SEMNELE CLINICE DIN BABESIOZĂ
Semnele de infecție variază de la o boală ușoară care trece rapid la o boală severă care duce rapid la moarte. Semnele pot fi foarte variabile, în funcție de zona corpului care este infectată. Semnele clinice comune includ:
- Sindrom febril
- Lipsa de energie, letargie, depresie
- Lipsa poftei de mâncare
- Gingii palide și alte membrane mucoase
- Febră
- Ganglionii limfatici sau splina mărite
- Urina de culoare anormal de închisă, de obicei roșu închis sau portocaliu
- Piele galbenă sau portocalie, icter
- Abdomen mărit sau umflat
- Pierdere în greutate
- Scaun decolorat
- Semne neurologice (crize de tip epileptifom, dezechilibru)
Odată ce o căpușă mușcă un câine, paraziții transmisi prin sânge, cum ar fi Babesia, intră în fluxul sanguin. O căpușă trebuie să se hrănească timp de 1-2 zile pentru a infecta un câine cu Babesia. Aceasta se înmulțtește în celulele roșii din sânge, ducând la anemie. Globulele roșii infectate sunt descompuse și hemoglobina este eliberată în organism. Acest lucru poate duce la icter (decolorarea galbenă a pielii și a albului ochilor) și la anemie atunci când organismul nu poate produce suficiente celule roșii din sânge pentru a le înlocui pe cele distruse.
Câinii care petrec mult timp în aer liber, în special în zonele împădurite, prezintă un risc crescut de mușcături de căpușe și de contractare a acestui parazit.
DIAGNOSTICUL BABESIOZEI
Pentru diagnostic, veterinarul are nevoie de istoricul complet al câinelui, date referitoare la ultima deparazitare externă, dar și examene de sânge precum: hemoleucogramă, examen biochimic al sângelui și frotiu al sângelui sau examen PCR prin care să poată identifica parazitul.
TRATAMENTUL BABESIOZEI
Tratamentul constă în administrarea antidotului care se numește comercial Imizol, și prezintă ca și substanță activă Imidocard dipropionat, dar și asocierea unor antibiotice precum clindamicina și doxiciclina. Este important de știut că atât antidotul folosit, cât și asocierea antibioticele mai ales pentru administrare pe termen lung (mai mult de 2 săptămâni) poate duce la efecte toxice la nivel hepato-renal, motiv pentru care, dacă animalul prezintă alte boli asociate, este nevoie de stabilizarea stării acestuia, înaintea adminstrării antidotului.
Pacienții cu manifestări clinice mai grave, au nevoie de tratament de susținere și chiar de spitalizare pentru tratarea efectelor secundare cauzate de către Babesia.
