Traheobronșita și bronșita la câine (Tusea de canisă)
Traheobronșita
Traheobronșita este o inflamație bruscă sau pe termen lung a traheei și a căilor respiratorii bronșice; aceasta poate afecta și plămânii. Apare frecvent la câinii care suferă deja de boli respiratorii sau tulburări ale plămânilor și căilor respiratorii. De exemplu, traheobronșita infecțioasă (tusea de canisă; vezi mai jos) apare adesea după o infecție virală a sistemului respirator. Alte cauze ale traheobronșitei la câini includ paraziții, bolile gurii și ale faringelui, tusea cronică legată de afecțiuni cardiace sau pulmonare, inhalarea de fum și expunerea la vapori chimici.
Bronșita cronică
Bronșita cronică la câinii de vârstă mijlocie și bătrâni se poate agrava în urma schimbărilor bruște de vreme sau a altor factori de stres din mediu. Animalele cu corpuri străine în căile respiratorii sau cu anomalii de dezvoltare, precum deformările laringelui, sunt mai predispuse la bronșită. Bronșita cronică afectează cel mai frecvent rasele mici, deși se întâlnește și la câinii de rase mari. Aceasta se caracterizează printr-o tuse persistentă, care durează cel puțin două luni și care nu este cauzată de alte boli respiratorii.
Semne clinice:
Spasmele de tuse sunt cel mai evident semn. Tusea este un mecanism prin care câinele încearcă să elimine acumulările de mucus și secreții din căile respiratorii. Tusea este mai severă după perioade de odihnă, schimbarea mediului sau la începutul exercițiilor fizice. Temperatura câinelui poate fi ușor crescută. Stadiul acut al bronșitei trece în 2-3 zile, dar tusea poate persista câteva săptămâni. Bronșita severă și pneumonia sunt dificil de diferențiat, deoarece bronșita se poate extinde în plămâni, ducând la pneumonie.
Diagnostic:
Veterinarul stabilește diagnosticul pe baza istoricului, examinării fizice, semnelor clinice și excluderii altor cauze ale tusei. Instrumentele diagnostice includ radiografii toracice, bronhoscopie (vizualizarea căilor respiratorii cu un endoscop) și prelevarea de probe pentru analiză de laborator (biopsii, tampoane). Lavajul bronșic poate identifica agenții cauzatori (de exemplu, paraziți) sau răspunsul organismului la boală (cum ar fi producția anumitor celule sanguine). Aceste teste sunt necesare dacă tratamentul inițial nu oferă ameliorare.
Tratament:
În cazurile ușoare sau recente, terapia de susținere poate fi eficientă, dar trebuie tratată și boala de bază (dacă există). Odihna, căldura și igiena corespunzătoare sunt esențiale. Corticosteroizii sunt adesea folosiți pentru reducerea inflamației căilor respiratorii la câinii cu bronșită cronică. Dacă este prezentă o infecție bacteriană, pot fi prescrise antibiotice. O tuse persistentă, uscată (neproductivă) poate fi controlată cu un supresor de tuse care conține codeină. Terapia cu aerosoli (nebulizare) sau inhalarea de aburi din dușuri fierbinți pot ajuta la eliminarea secrețiilor.
Traheobronșita infecțioasă a câinilor (Tusea de canisă)
Traheobronșita infecțioasă rezultă din inflamația căilor respiratorii superioare. Este o boală ușoară, care se ameliorează de obicei singură. Totuși, aceasta poate evolua către bronhopneumonie fatală la pui sau către bronșită cronică la câinii slăbiți, bolnavi sau vârstnici. Boala se răspândește rapid printre câinii susceptibili aflați în spații aglomerate, cum ar fi spitale veterinare sau canise.
Cauze:
Un număr de organisme virale și bacteriene pot provoca tusea de canisă. Este frecventă infectarea simultană cu mai mulți agenți patogeni. Stresul și schimbările de mediu, precum ventilația inadecvată, temperaturile extreme și umiditatea, pot crește susceptibilitatea câinilor și severitatea bolii.
Semne clinice:
Principalul semn este o tuse aspră, uscată, urmată uneori de gâfâit sau vărsați. Severitatea tusei scade în primele 5 zile, dar boala persistă 10-20 de zile. Câinii afectați prezintă puține alte simptome, cu excepția unei pierderi moderate a apetitului. Temperatura corpului și numărul globulelor albe rămân de obicei normale. Dezvoltarea unor simptome mai grave, precum febră, secreții nazale purulente, depresie și tuse productivă, indică o infecție secundară, cum ar fi jigodia sau bronhopneumonia. Condițiile de stres și nutriția inadecvată pot contribui la recidive.
Diagnostic:
Traheobronșita este suspectată în cazul unei tuse caracteristice, însoțită de un istoric de expunere la câini susceptibili. Analizele de laborator sunt de obicei normale. Radiografiile toracice sunt utile pentru a evalua severitatea bolii și a exclude alte cauze ale tusei.
Tratament:
De obicei, câinii afectați nu trebuie spitalizați, deoarece boala este foarte contagioasă și se poate ameliora de la sine. Recuperarea poate fi accelerată prin nutriție și igienă adecvate și prin îmbunătățirea mediului de viață. Antitusivele sunt uneori prescrise pentru controlul tusei neproductive. Antibioticele nu sunt necesare decât în cazurile cronice severe. Corticosteroizii pot fi folosiți pentru a ameliora simptomele câinilor care nu sunt grav bolnavi. Tratamentul prin aerosoli care conțin antibiotice poate fi, de asemenea, benefic.
Prevenție:
Sunt disponibile vaccinuri pentru a proteja împotriva maladiei Carre (jigodie), parainfluenței, adenovirusului canin de tip 2 și Bordetella bronchiseptica, principalii agenți ai tusei de canisă. Medicul veterinar va recomanda tipurile și programul de vaccinare potrivite pentru câinele dumneavoastră.
