Gastrita la Câini

Ce este gastrita?

Gastrita este inflamația stomacului și a mucoasei acestuia, caracterizată de obicei prin episoade de vomă și/sau lipsă de poftă de mâncare. În condiții normale, mucoasa stomacului protejează împotriva acidității, detergenților, bacteriilor și variațiilor de temperatură, reparând totodată țesuturile deteriorate. Când această mucoasă este inflamată, stomacul nu mai poate fi protejat eficient împotriva substanțelor dăunătoare, ceea ce duce la un răspuns gastrointestinal intens. Inflamația poate agrava leziunile cauzate de acidul gastric și poate duce la vomă. Lăsată netratată, gastrita poate provoca ulcere și infecții.

Dacă observați faptul că animalul dumneavoastră canin dumneavoastră vomită excesiv, este posibil să sufere de gastrită din cauza unei inflamații a mucoasei stomacului. Gastrita poate fi uneori acută, ceea ce înseamnă că are un debut brusc, cauzat, de exemplu, de ingerarea unor substanțe toxice. Alteori, gastrita poate fi cronică, sugerând o cauză mai gravă. Simptomele includ sânge în vomă, scaun anormal și scăderea apetitului. Medicul veterinar va efectua o serie de teste pentru a diagnostica gastrita, fie că este acută sau cronică, și va trata afecțiunea corespunzător. Prognosticul depinde de cauza gastritei.

Simptome ale gastritei la câini

Simptomele gastritei sunt de obicei evidente și foarte inconfortabile pentru câine. Cel mai clar semn al gastritei este voma intensă. Dacă bănuiți că animalul dvs. suferă de gastrită, vizitați medicul veterinar imediat.

Voma: Principalul simptom al gastritei, care poate varia ca severitate și frecvență. Voma poate fi neagră, cu sânge, conține bilă sau poate fi spumoasă. În cazurile provocate de ingestia unor substanțe iritante, acestea pot apărea în vărsături.
Scaun anormal: Gastrita poate provoca diaree cu sânge sau scaun negru și lipicios.
Scăderea apetitului: Lipsa poftei de mâncare (anorexie) poate duce la pierdere în greutate.
Durere abdominală: Poate cauza o poziție arcuită a spatelui sau sensibilitate în zona stomacului.
Letargie și deshidratare: Unele animale pot deveni letargice sau foarte însetate.

Cauzele gastritei la câini

Gastrita acută este frecvent întâlnită și, în majoritatea cazurilor, este cauzată de ingestia unor substanțe nepotrivite pentru câini.

Obiecte străine: Ingerarea de materiale precum haine, pietre, plastic sau hârtie.
Alimente: Unele alimente, precum ciocolata, strugurii, avocado sau nucile, pot provoca gastrită. Chiar și excesul de hrană obișnuită poate cauza inflamații.
Ingestia de substanțe toxice: Produse chimice, medicamente sau plante toxice, cum ar fi lalelele, pot declanșa gastrita.
Boli sistemice: Afecțiuni precum pancreatita, bolile hepatice sau infecțiile pot cauza gastrită secundară.

Diagnosticarea gastritei de către medicul veterinar

Veterinarul va evalua semnele clinice, precum voma și durerea abdominală, și va discuta cu proprietarul despre posibilele cauze. Investigațiile pot include radiografii, analize de sânge, urină și probe de scaun. În cazurile cronice, poate fi necesară o biopsie gastrică pentru diagnosticare.

Tratament și prevenire

Odată identificată cauza, aceasta va fi eliminată din dieta câinelui sau făcută inaccesibilă. În cazurile acute, tratamentul simptomatic poate fi suficient, iar câinele ar putea fi hrănit cu o dietă blândă, ușor de digerat, după o perioadă de repaus alimentar de 24-48 de ore. În cazurile mai severe, pot fi necesare antibiotice, medicamente anti-vomitive sau administrarea de fluide intravenos. Pentru gastrita cronică sau cea asociată altor boli, tratamentul va aborda atât afecțiunea primară, cât și gastrita secundară.

Prevenirea gastritei acute implică evitarea accesului câinelui la substanțe dăunătoare. Chiar și cu măsuri de precauție, câinii pot dezvolta gastrită, iar uneori cauza exactă nu poate fi determinată.

Prognostic pentru câinii cu gastrită

Prognosticul pentru gastrita acută este favorabil, în timp ce cel pentru gastrita cronică depinde de cauza subiacentă. Tratamentul rapid și adecvat este esențial, iar unele animale pot necesita terapie continuă chiar și după tratarea simptomelor.