Boala renală cronică la pisică
Boala cronică renală (BCR) reprezintă pierderea persistentă a funcției renale în timp. Rinichii sănătoși îndeplinesc numeroase funcții importante, cele mai notabile fiind filtrarea sângelui și producerea urinei, astfel încât problemele de funcționare a rinichilor pot duce la o varietate de probleme de sănătate la pisici. Dintre numeroasele boli renale care pot afecta pisicile, BCR este cea mai comună.
Rinichii fac parte din sistemul renal, sistemul corpului responsabil cu eliminarea impurităților din sânge. Urina produsă în rinichi este transportată la vezica urinară prin uretere, iar de acolo către exterior prin uretră.
Semne clinice
Pisicile cu BCR pot acumula în sânge produși reziduali și alte compuși care în mod normal sunt eliminați sau reglați de rinichi. Această acumulare le poate face să se simtă rău, să pară letargice, neîngrijite și să piardă în greutate. De asemenea, pot pierde capacitatea de a concentra corespunzător urina, astfel încât pot urina în volume mai mari și pot consuma mai multă apă pentru a compensa. Pierderea de proteine și vitamine importante prin urină poate contribui la un metabolism anormal și la pierderea poftei de mâncare. De asemenea, pot dezvolta hipertensiune arterială, care poate afecta funcționarea mai multor sisteme importante, inclusiv ochii, creierul și inima.
O altă cauză a letargiei la pisicile cu BCR este acumularea de acizi în sânge. Rinichii acestor pisici pot să nu elimine în mod corespunzător acești compuși, ceea ce le predispune la acidificarea sângelui (acidoză), o condiție care poate afecta semnificativ funcționarea diverselor sisteme de organe. De asemenea, BCR poate reduce capacitatea pisicilor de a produce globule roșii, ceea ce poate duce la anemie, caracterizată printr-o concentrație redusă de globule roșii în sânge. Aceasta poate face ca gingiile pisicilor să pară roz pal sau, în cazuri severe, albicioase, și le poate face letargice.
Diagnostic
Pentru a evalua funcția renală, medicii veterinari utilizează de obicei analize de sânge și urină (sumar de urină) pentru a determina concentrațiile de produși reziduali și alți compuși pe care rinichii sănătoși îi filtrează sau reglează.
Testele de sânge pot măsura concentrațiile a doi produși reziduali importanți: azotul ureic din sânge (BUN) și creatinina, creatinina fiind considerată în general un indicator mai specific al funcției renale. O creștere a concentrației acestor compuși în sângele pisicii poate sugera că rinichii nu funcționează corect, deși aceste valori trebuie interpretate în contextul altor factori. De exemplu, deshidratarea poate determina creșterea concentrațiilor de BUN și creatinină chiar dacă rinichii pisicii funcționează normal. Ideal, interpretarea funcției renale se bazează pe cel puțin două probe de sânge, recoltate la interval de două săptămâni, de la o pisică bine hidratată care a postit timp de 12-24 de ore. Este important să fie evaluate și concentrațiile altor componente sanguine, cum ar fi electroliții (sodiu, potasiu), fosforul, globulele roșii și proteinele.
Recent, un test nou care măsoară concentrația de simetric dimetilarginină (SDMA), un produs rezidual al metabolismului proteinelor, a fost utilizat pentru a detecta BCR mai devreme decât testele disponibile anterior. Deși sunt necesare studii suplimentare pentru a determina dacă intervențiile timpurii bazate pe testarea SDMA îmbunătățesc rezultatele pentru pisicile cu BCR, există dovezi care sugerează că ar putea, oferind speranță pentru vieți mai lungi și de mai bună calitate pentru aceste pisici.
La sumarul de urină, medicul veterinar va analiza concentrația urinei, pH-ul și prezența proteinelor, globulelor roșii, bacteriilor și altor celule care nu ar trebui să se regăsească în mod normal în urina pisicii. De asemenea, este importantă cultura unei probe de urină pentru a exclude posibilitatea unei infecții bacteriene a tractului urinar în cazurile suspectate de BCR. Probele de urină pot fi obținute fie dintr-o cutie de nisip umplută cu granule neabsorbante special concepute, prin cateterizarea uretrei sau prin cistocenteză, o tehnică ce constă în extragerea unei probe de urină cu ajutorul unui ac fin introdus prin peretele abdominal în vezica urinară. Cistocenteza este considerată în general o procedură sigură și, în cele mai multe cazuri, oferă cea mai utilă probă pentru analiza diagnostică.
Alte investigații utile în evaluarea unei pisici suspecte de BCR includ studiile imagistice, cum ar fi ecografia abdominală, radiografiile și, în unele cazuri, evaluarea microscopică a biopsiilor. Având în vedere potențialul de hipertensiune la pisicile cu BCR, măsurarea tensiunii arteriale este, de asemenea, o parte importantă a evaluării medicale pentru această boală.
Tratament
Deși nu există un tratament definitiv pentru BCR, terapia poate îmbunătăți și prelungi viața pisicilor afectate. Tratamentul vizează minimizarea acumulării de produși toxici în sânge, menținerea unei hidratări adecvate, corectarea dezechilibrelor de electroliți, susținerea nutriției adecvate, controlul tensiunii arteriale și încetinirea progresiei bolii renale.
Modificarea dietei este un aspect important și dovedit al tratamentului BCR. Studiile sugerează că dietele terapeutice, care sunt sărace în proteine, fosfor și sodiu și bogate în vitamine solubile în apă, fibre și antioxidanți, pot prelungi viața și îmbunătăți calitatea vieții pisicilor cu BCR. Totuși, multe pisici întâmpină dificultăți în a accepta aceste diete, astfel încât proprietarii trebuie să fie răbdători și dedicați planului. Este importantă tranziția treptată la o dietă terapeutică și luarea în considerare a temperaturii, texturii și aromei alimentelor. Pisicile cu BCR care nu mănâncă pentru perioade relativ scurte de timp pot dezvolta probleme grave de sănătate, astfel încât este esențial să se asigure că pisica se hrănește în timpul tranziției.
Controlul hipertensiunii, reducerea pierderilor de proteine urinare și tratarea anemiei sunt obiective terapeutice importante pentru pisicile care dezvoltă aceste condiții. Hipertensiunea este de obicei controlată cu medicamente orale, iar pierderile urinare de proteine pot fi tratate cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei. Anemia la o pisică cu BCR poate fi tratată prin terapie de substituție cu eritropoietină (sau compuși înrudiți), care stimulează producția de globule roșii. În unele cazuri, pot fi necesare transfuzii de sânge pentru a restabili concentrațiile normale de globule roșii, utilizând sânge obținut de la o pisică donatoare.
Alte terapii posibile includ legarea fosfaților, suplimentarea cu potasiu, administrarea de antioxidanți și fluide intravenoase sau subcutanate. Deși hemodializa și transplantul renal sunt opțiuni pentru pisicile cu BCR, acestea sunt complexe, costisitoare și încă insuficient studiate.
Prognostic
Prognosticul BCR variază semnificativ. Unele pisici răspund bine la tratament, în timp ce altele nu. Diagnosticarea precoce și inițierea tratamentului oferă șanse mai bune pentru o calitate a vieții și o supraviețuire îmbunătățite.
