Caut suflet mare pentru MOCO

Mai încerc….poate, de undeva, nesperat, apare vreo mână întinsă. Nu mă deranjează dacă doar dați share, chiar vă rog să nu vă sfiiți.

Sunt în căutarea unui suflet, cât mai mare posibil, în care să intre şi băietul de mai jos, supranumit şi Moco(fanul).

Mi-e atârnător de inimă acest anunț, dar am ajuns la el epuizând tot ce am putut. Nu mai pot duce o viață în care zilele am grijă de mama cu Alzheimer, iar nopțile de Moco şi e o alegere pe care trebe să mi-o asum.

Înainte de Crăciun, ne-am trezit cu acest „uriaş”, ce clar are vreo spiță-n ADN de la vreun Maine Coon, pe terasă, cu o lăbuță puroiată, amărât şi suferind. Probabil că durerea a fost mai mare decât sălbăticia lui, căCI în timp scurt am reuşit să pun mâna pe el, prin mâncare, şi să-l duc la veterinar, de unde a ieşit cu două ouţe în minus şi cu lăbuța curățată.

Fast forward, în aceste luni care au trecut de când e la noi, doar două minuni au făcut să nu-i scoată ochii blănoasei tomberoneze care deja era în casă. E o luptă continuă între ei, iar nopțile sunt un calvar.

So, căutăm o casă nouă pentru el.

O să fim sinceri: e teritorial, deci nu trebe să mai fie alte pisici în noua familie; nu ştie ce e o litieră, dar are şi o genă de cățel în el, că se cere afară, pe la 2.00 noaptea îl apucă dorul de ieşit afară. DAR e un pufarin absolut superb, cu un tors ce-ți face clar bine la nivel organic, iar eu n-am mai văzut un pisoi atât de iubitor în toată viața mea.

Este sterilizat, deparazitat la zi, cu carnețel, şi vine şi cu uşiță rabatantă ce se montează pe uşă, să poată ieşi când „vrea muşchiul lui”.

Poate găseşte o fantă în inima cuiva care vede acest mesaj şi intră acolo sau ştiți pe cineva căruia i-ar umple viața de iubire şi torcăceală.

Merită tot o casă iubitoare, care să ştie ce înseamnă responsabilitatea unei vieți de necuvântător şi să şi-o asume total.

Mulțam!